Imagineaza-ti ca vrei sa intri intr-un club. Este extrem de greu sa devii membru – te fac sa treci prin multe cercuri ca la circ si trebuie sa indeplinesti o serie de sarcini. La sfarsit devii membru al acelui grup sau club.
Datorita nivelului de munca pe care a trebuit sa o faci ca sa intri, consideri calitatea de membru si mai valoroasa. Din pacate, clubul in care ai muncit atat de mult sa intri, se dovedeste a fi de rand, in cel mai bun caz.
Mintim ca sa justificam
Incercam sa intelegem o situatie, deci credem si ne spunem in sinea noastra ca acel club este fantastic. Ne mintim pe noi si pe ceilalti doar ca sa justificam situatia. Aceasta este denumita disonanta cognitiva si a fost observata pentru prima oara de Festinger si Carlsmith in studiul lor din 1959 “Consecinte cognitive ale conformarii fortate”. Studiul a gasit initial ca studentii care efectuau o sarcina plictisitoare, considerau sarcina mai interesanta daca erau platiti mai putin ca sa participe.
Subconstientul nostru rationeaza astfel: daca nu am facut asta pentru bani, atunci inseamna ca am facut-o pentru ca este interesanta. Ca prin farmec, o sarcina plictisitoare devine mai interesanta, pentru ca altfel nu ai cum sa-ti explici comportamentul.
