Branding cu factor de teama: Cea mai buna plasare de anunt publicitar din toate timpurile
Unul din trucurile interesante pe care le face creierul nostru este sa transfere stari emotionale si fiziologice, pe care noi le simtim, catre altceva ce are loc in acelasi timp.
In “Sway”, autorii Ori Brafman si Rom Brafman descriu unul din cele mai neobisnuite experimente asupra comportamentului. De fapt, suna ca o frauda perfecta in cercetare, deoarece necesita o calatorie catre o locatie indepartata, de o frumusete naturala incredibila. Ah, am mentionat cumva ca o asistenta foarte atragatoare participa la experiment?
Chiar daca aceasta calatorie a inceput ca o strengarie, rezultatele pe care le-a dat au fost destul de interesante. Iata aranjamentul pe scurt: cercetatorii calatoreau catre Canionul Capilano din Vancouver, un defileu pitoresc care (la momentul experimentului) era traversat in mod convenabil de doua poduri : unul din lemn zdravan si sigur, iar celalalt de franghie care se balansa, construit in anii 1800, care oferea posibilitatea de cadere in gol de la 70 de metri inaltime, pe toata lungimea sa de 150 de metri.
Cercetatorii aveau o asistenta care efectua un interviu scurt, iar drumeti barbati alesi la intamplare erau abordati, dupa traversarea fiecarui pod. Motivul aparent era acela ca cercetatorii studiau efectul frumusetii pitoresti asupra exprimarii creatoare. Dupa ce discuta cu fiecare subiect neavizat, asistenta se oferea sa dea mai multe informatii despre experiment, isi scria numarul de telefon si il dadea subiectului. Aceeasi procedura se repeta cu un asistent care aborda drumetii barbati.
Asistentul nu a primit aproape nici un telefon in zilele urmatoare. Asistenta, pe de alta parte, a primit nenumarate telefoane. Poate ca aceasta nu este o surpriza prea mare, dar elementul interesant a fost combinatia de telefoane pe care le-a primit asistenta. Au sunat-o jumatate din drumetii care au traversat podul amenintator, dar doar o optime din cei care au folosit podul zdravan au sunat.
Concluzia cercetatorilor a fost aceea ca podul de franghie care se balansa, i-a facut pe cei care l-au traversat sa treaca prin schimbari fiziologice – le-a crescut pulsul, au transpirat, a crescut nivelul de adrenalina, etc. Cand au fost abordati de asistenta dupa ce au pus piciorul pe pamant solid, subiectii au atribuit subconstient aceasta stare de euforie prezentei feminine. Drumetii care traversasera podul de lemn nu au suferit aceasta schimbare fiziologica, si astfel mai putini au sunat.
Branding cu factor de teama
Podurile din franghie si defileele adanci sunt foarte rare. (Din pacate, chiar si Podul suspendat de franghie si foarte nesigur Capilano a fost inlocuit cu o versiune cu cabluri sigure de otel, ancorate in tone de beton si avand lanturi pe margine.) Pe de alta parte, ceea ce ESTE foarte infricosator sunt cursele din parcurile de distractie, cum ar fi roller coaster. Peste 300 de milioane de oameni viziteaza aceste parcuri in fiecare an, si o mare parte din acestia fac o cursa conceputa sa creasca adrenalina. Este aceasta o ocazie?
Iata trei intrebari pentru care nu au fost notate inca raspunsuri:
1) Valul de adrenalina creat de o cursa infricosatoare s-ar transfera la un mesaj de brand, asa cum s-a transferat la asistenta din experimentul cu podul?
2) Daca da, unde ar trebui plasat anuntul publicitar? Astfel incat persoana sa il vada in timpul cursei? Sau la vedere atunci cand persoana iese din cursa cu picioarele nesigure si pulsul galopant?
3) Exista elemente negative in combinarea brandingului cu clientii infricosati?
In ciuda faptului ca eficienta acestor anunturi este speculativa, conceptul pare interesant. La ce alte posibilitati va puteti gandi pentru brandingul cu factor de teama?
